
Citeam recent un articol al dlui Lucian Mîndruţă în Dilema Veche online. Ca o regulă generală, pe mine nu mă interesează ce au alţii de spus, dar, de data asta, m-a pus dracu’ să arunc un ochi pe comentarii. Şi, brusc, mi-am amintit DE CE nu mă interesează ce au alţii de spus.
Se pare că tot mai mulţi consideră că “dreptul la opinie” este, de fapt, o obligaţie, şi procedează ca atare. “Eşti un prost”, “spui numai tâmpenii”, “du-te, bă, şi te culcă”, “nu-mi place cum scrii”.
Ha ! Rewind. Stop.
“Nu-mi place cum scrii.”
Hai să detaliem un pic ideea asta.
Eu am un magazin de pantofi. Tu intri în magazinul meu şi-mi ceri o pereche numărul 39, deşi tu porţi 43. Apoi vii şi-mi dai cu ei în cap, că nu-ţi sunt buni. Păi stai aşa, Grigore, că nu te-am rugat eu nici să intri în magazinul meu, nici să-ţi iei pantofi cu 4 numere mai mici !
“Nu-mi place cum scrii.” Păi nu mai citi, Grigore ! Dacă nu-ţi place, nu citeşti. Dacă nu-ţi place filmul, schimbi canalul. Dacă nu-ţi place ciorba, o laşi în farfurie. E foarte simplu. De ce nu faci la fel şi aici ? Sau, dacă eşti masochist şi vrei să suferi, măcar ai bunul simţ să-ţi savurezi plăcerile în tăcere.
Nu, nu, oamenii se simt datori să aibă o părere.
Mi-am amintit cu ocazia asta de o vorbă citită nu-mai-ştiu-pe-unde: “The Internet doesn’t make you stupid, it just makes your stupidity known to the whole world.”
Sau, cum zicea regretatul Isaac Asimov:
“Împotriva prostiei zeii înşişi luptă în zadar.”
Recent Comments